Praid

Trebuie să fac o paranteză și să spun că în Fântânele, Mureș, chiar vizavi de unul dintre turnurile de răcire ale termocentralei, la Viktoria Club, am mâncat cea mai bună pizza din viața mea. A avut porție dublă de mozarella și usturoi! Nu m-aș fi gândit în viața mea să pun usturoi pe pizza! Genial...

Și am ajuns la Praid cu intenția de a vedea salina. Cu o zi înainte se întâmplase un accident cu unul dintre autobuzele care transportă pasagerii în interior așa că statistic noi eram salvați (care sunt șansele să se întâmple două zile consecutiv?). Se intră cu un autobuz, apoi se coboară niște scări, iar în final intri în marea sală a salinei. Într-un capăt este o capelă, iar de-a lungul unui zid se construiau trasee stil Aventura Park. Când ne-am întors acasă am aflat că tocmai au dublat prețurile de intrare din cauza asta, ceea ce mi se pare ușor stupid. Practic chit că ai 5, chit că ai 65 de ani, trebuie să plătești ca și cum ai fi dispus să te cațeri pe rahaturile alea. 

O impresie bună mi-a făcut mica expoziție amenajată într-un intrând al unui perete, unde se găsesc atât mostre de sare cât și diverse utilizări (săpunuri, sare de baie etc), precum și un istoric extrem de detaliat în română, maghiară și engleză.

Sighișoara

Continuăm drumul și ajungem în Sighișoara, pe care deși am văzut-o de nenumărate ori nu trebuie ratată dacă e în drum. Noi fiind cu cortul a trebuit întâi să ne îndreptăm către un camping și recomand cu cea mai mare căldură Vila Franka, unde am mai stat și în 2007, parcă. Este situat pe un deal chiar lângă oraș și de acolo este o panoramă extraordinară asupra întregii localități și, bineînțeles, a cetății.

Inutil să spun că are toate facilitățile începând cu grupuri sanitare și terminând cu prize. Chelnerii de la restaurantul lor au fost drăguți și ne-au lăsat să ne încărcăm acumulatorii de la aparatele foto în interior, ca să nu le lăsăm de izbeliște noaptea.

A doua zi am vizitat cetatea care de fiecare dată mi se pare mai bine întreținută și mai plină de viață. Merită văzut muzeul de istorie a orașului aflat în turnul cu ceas, atât pentru exponatele și explicațiile foarte amănunțite cât și pentru arhitectura turnului. Sunt expuse cronologic de la artefacte neolitice până la obiecte de uz casnic din secolele XIX-XX și există un etaj întreg dedicat breslelor și meșteșugurilor lor. Nu lipsesc obiectele de farmacie, preferata tuturor fiind trusa de amputare (una mai frumoasă am văzut la muzeul farmaciei din Sibiu). O mare porcărie, însă, e muzeul camera de tortură, care este literalmente o cameră. Are câteva exponate, însă nici unul original și multe forografii ale unor gravuri, manuscrise sau exponate.

Apoi am fost la biserica din deal urcând pe scările acoperite și am coborât prin cimitir. Paranteză macabră aici... pietrele funerare arată extraordinar și nu m-am putut abține să nu pozez scrisurile gotice de care sunt îndrăgostit!

Note 10.1

După o săptămână de folosit noua tabletă de la Samsung, modelul Galaxy Note 10.1, m-am despărțit cu greu de ea. Pot spune cu mâna pe inimă că este prima tabletă de dimensiuni mari care chiar are sens. Un smartphone e ideal pentru dimensiunile reduse, poate fi pus cu ușurință în buzunar și incorporează și calitățile unui telefon. Eu posed o tabletă de 7", Galaxy Tab 2, și avantajul la ea este că poate fi folosită cu o singură mână, în metrou, parc, pe stradă, o poți ține cu o mână și butona cu cealaltă fără probleme. Tabletele de 10" sunt prea mari pentru a le scoate într-un loc unde nu le poți pune pe o masă, birou, pupitru etc, iar dacă am un astfel de suport nu mi-e greu să car un laptop care are și mai multe funcționalități. Însă Note 10.1 face parte din complet altă categorie...

[articolul e înțesat cu linkuri către videouri pe care le-am făcut să demonstrez diversele funcții]

Bisericile fortificate din sudul Transilvaniei

 Imediat după Cârța, în drum spre Sighișoara am dat de zeci de biserici fortificate și cetăți țărănești. Dacă am fi mers prin depresiunea Făgărașului înspre Brașov am fi văzut și mai multe. Practic fiecare sat are una, construită inițial pentru apărare și întreținută ulterior din mândrie locală. Toate sunt unice, cu particularități deosebite, dar din păcate dacă nu faci un tur dedicat lor nu ai timp să oprești la fiecare, mai ales că multe au pe poartă afișe care anunță turiștii că trebuie să sune la un anumit număr de telefon sau să caute la o anumită adresă cheia și persoana responsabilă. 

Pozele de la începutul articolului sunt făcute toate din mașină și sunt cetățile din Cincșor, Circu, Merghindeal și Netuș. Mai erau multe altele pe care fie n-am putut să le fotografiez din cauza copacilor sau a caselor, fie nu am fost suficient de rapid cât să le prind.

Abația Cârța

Am fost într-o vacanță de 12 zile cu cortul prin țară pe traseul București - Transfăgărășan - Sighișoara - Bistrița - Borșa - Sighetu Marmației - Baia Mare - Cluj - Alba Iulia - Transalpina - București. Am pus cortul în toate colțurile țării și am văzut o grămadă de locuri extraordinare care trebuie promovate în România, însă nu prin grătare în zonă, ci prin susținerea vestigiilor și a comunităților locale care au grijă de ele.

Despre Transfăgărășan nu voi spune nimic, toată lumea îl știe și a devenit progresiv mai aglomerat și mai înțesat cu tarabe cu nimicuri, însă priveliștea rămâne superbă. Drumul se termină în comuna Cârțișoara, și chiar lângă, în Cârța, există o abație găzduită de ruinele unei mănăstiri cisterciene de la 1202. Din vechea construcție au rămas doar zidul intrării împreună cu un turn construit mult mai recent, capătul îndepărtat al navei căruia i-a fost construit un perete și zidurile dintre cele două porțiuni. Se mai păstrează niște ruine ale transeptului pe o parte și un zid al bibliotecii pe partea cealaltă.

Se poate urca în turn pentru o panoramă asupra comunei și tot de acolo se văd mai bine în curtea interioară mormintele soldaților germani din primul război mondial aranjate, cum altfel decât nemțește. Atracția principală mi s-a părut preotul de acolo, un fost handbalist (!!!) cu un har și un simț al umorului cum nu poți găsi la preoții ortodocși. El ne-a îndrumat peste tot, ne-a spus istoricul așezării și ne-a servit și o pildă. În curte există o căruță plină cu flori, unde vin tinerii proaspăt căsătoriți, se înhamă la jug, iar nașii se urcă în ea. Preotul îi pune să tragă unul hăis și unul cea, apoi unul să tragă și celălalt să stea astfel arătându-le că pentru a face căsnicia să meargă e necesar un efort comun și o înțelegere deplină.

Interiorul este mic și înalt din cauza faptului că reprezintă doar o fracțiune din clădirea de odinioară. Acolo este expusă o machetă a mănăstirii înainte de a suferi distrugeri. Se observă transeptul, o trăsătură rară la bisericile gotice și lipsa turnului care a fost construit ulterior.

Deși am trecut prin zonă de foarte multe ori și am văzut tot din împrejurimi, abia anul ăsta am văzut-o și pot spune că este foarte impresionantă.