Wish granted!
20 February 2011
You're my cuppycake
A doua panza pentru Ioana, de ziua ei. Cand am intrebat-o ce desen vrea a raspuns "mancareee!!" :))
Wish granted!
Wish granted!
17 January 2011
Ce pana mea?
In plan era doar pana mare, dar am scapat pensula pe tricou. Asa ca fara sa vreau a mai iesit o pana :)
Modelul nu imi apartine, e dupa un tatuaj arhicunoscut.
Modelul nu imi apartine, e dupa un tatuaj arhicunoscut.
15 January 2011
08 January 2011
22 December 2010
Din clan...
Nu, nu este un tricou rasist, doar unul dintre acele tricouri care militeaza pentru o cana draguta de cacao :)
18 December 2010
Anuta
Se pare ca logoul Carlsberg inspira mai multe tricouri. Daca data trecuta realizarea nu mi-a apartinut, de data asta eu sunt responsabil pentru maltratarea logoului :)
Anuta - probably the best sister in the world!
Anuta - probably the best sister in the world!
27 November 2010
La multi ani, Flo si Ioana :)
Azi am implinit inca un an frumos adunand un total de 6. Anul asta nu am mai avut timp sa ii fac Ioanei o trasnaie manufacturata (ne-am facut cadou o excursie la Paris :D), dar nu puteam lasa evenimentul sa treaca nenotat pe blog.
Acum ceva timp m-am apucat de invatat araba cu amicul Omar. Sunt inca la nivel de foarte incepator, insa macar stiu sa scriu si sa citesc. Oricum, caligrafia lor mi se pare de-a dreptul geniala si arata mai mult a motiv decorativ decat a litere care pot fi citite. Am avut mai multe tentative, insa azi (cu prilejul ocaziei, bineinteles) mi-a iesit o treaba foarte frumoasa si am tinut neaparat sa o impartasesc tuturor. In imagine scrie Florian si Ioana si spre deosebire de caligrafiile islamice clasice (care sunt mult prea complex si de compus si de citit), eu am facut totul simplu, neadaugand nici un element in plus fata de litere. Cele 5 linii verticale ondulate sunt L, A si I, iar cele trei puncte apartin i-ului de deasupra si n-ului de dedesubt (in ambele cazuri).
Presimt ca o sa mai postez lucruri de genul asta, ca notitele mele de la facultate sunt pline de asa ceva!
Acum ceva timp m-am apucat de invatat araba cu amicul Omar. Sunt inca la nivel de foarte incepator, insa macar stiu sa scriu si sa citesc. Oricum, caligrafia lor mi se pare de-a dreptul geniala si arata mai mult a motiv decorativ decat a litere care pot fi citite. Am avut mai multe tentative, insa azi (cu prilejul ocaziei, bineinteles) mi-a iesit o treaba foarte frumoasa si am tinut neaparat sa o impartasesc tuturor. In imagine scrie Florian si Ioana si spre deosebire de caligrafiile islamice clasice (care sunt mult prea complex si de compus si de citit), eu am facut totul simplu, neadaugand nici un element in plus fata de litere. Cele 5 linii verticale ondulate sunt L, A si I, iar cele trei puncte apartin i-ului de deasupra si n-ului de dedesubt (in ambele cazuri).
Presimt ca o sa mai postez lucruri de genul asta, ca notitele mele de la facultate sunt pline de asa ceva!
17 November 2010
Saw
Cel mai psihopat tricou pe care l-am facut. Ideea initiala era doar scrisul rosu, dar m-am gandit sa adaug si un fundal negru. Rosul nu contrasta suficient cu negrul asa ca solutia au fost liniile alea bolnave mintal :)
30 October 2010
Rezumat
Nu i-am mai pictat de cam multișor Ioanei un tricou, așa că am făcut repejor ceva și pentru ea.
Vara asta plănuiserăm să ne plimbăm pe biciclete (până am avut ceva probleme cu una dintre ele) și ea vroia neapărat să își ia un coșuleț din-ăla drăguț care se montează în față. La Decathlon o prostie de coș e 80 de lei, de parcă ar fi făcut din aur. La Hervis e 25, dar nu îți dă sistem de prindere la el, deci e inutil. În The Kitchen nici nu vreau să-mi amintesc cât costau (gen două milioane!!!) niște mizerii de coșulețe din ratan (sau ceva de genul) de-ți era frică să lași bicicleta parcată cu ele montate. Am căutat pe net, în magazine, peste tot și între timp parcă toate lucrurile ne făceau în ciudă. De exemplu era o reclamă la Lee Cooper la metrou la Unirii 2 cu o bicicletă evident cu coș, vorba Ioanei: „până și ăștia au coșuleț!”, ca să nu mai vorbim că într-o zi la știri în urma unui accident era intervievat un martor pe care îl chema Nu-Știu-Cum Coșuleț :))
E clar, trebuia să-i pictez o bicicletă cu coșuleț, era cel mai apropiat lucru la îndemâna mea. Și am făcut din coșuleț să iasă cam toate lucrurile pe care i le-am făcut Ioanei de-a lungul timpului.
Vara asta plănuiserăm să ne plimbăm pe biciclete (până am avut ceva probleme cu una dintre ele) și ea vroia neapărat să își ia un coșuleț din-ăla drăguț care se montează în față. La Decathlon o prostie de coș e 80 de lei, de parcă ar fi făcut din aur. La Hervis e 25, dar nu îți dă sistem de prindere la el, deci e inutil. În The Kitchen nici nu vreau să-mi amintesc cât costau (gen două milioane!!!) niște mizerii de coșulețe din ratan (sau ceva de genul) de-ți era frică să lași bicicleta parcată cu ele montate. Am căutat pe net, în magazine, peste tot și între timp parcă toate lucrurile ne făceau în ciudă. De exemplu era o reclamă la Lee Cooper la metrou la Unirii 2 cu o bicicletă evident cu coș, vorba Ioanei: „până și ăștia au coșuleț!”, ca să nu mai vorbim că într-o zi la știri în urma unui accident era intervievat un martor pe care îl chema Nu-Știu-Cum Coșuleț :))
E clar, trebuia să-i pictez o bicicletă cu coșuleț, era cel mai apropiat lucru la îndemâna mea. Și am făcut din coșuleț să iasă cam toate lucrurile pe care i le-am făcut Ioanei de-a lungul timpului.
23 October 2010
Caiet (XIV)
Sincer nu-mi mai amintesc cum a venit ideea și nici de ce am pus tocmai o poză cu Vlad, sau de ce am pus un fundal baroc, sau de ce cutia de lapte e albastră și nu albă, sau de ce atâtea alte lucruri.
Subscribe to:
Posts (Atom)