Slender

Nu sunt deloc un gamer și nu-mi plac deloc filmele horror, însă cumva m-am apucat să joc Slender. Este un joc apărut în iunie, scurt și micuț (104 MB), dar este al dracului de înfricoșător. Ești într-o pădure noaptea, cu o lanternă și trebuie să cauți opt foi (eu am apucat să adun cinci și acum îmi refac inima și creierii să o iau de la capăt), dar între timp începi să fii urmărit de Slenderman, un personaj creepy care te omoară încet și sigur dacă nu menții o distanță. Ai la dispoziție un sprint pentru cazuri extreme, dar se duce repede și ia mult să-ți revii din gâfâială. Evident, pe măsură ce găsești mai multe foi, cu atât devine mai dificil, însă faci pe tine de frică tot jocul, mai ales când nu îl vezi și nu știi unde e. A se juca numai cu căști!

Videourile de reacții la joc sunt absolut senzaționale și de departe cel mai tare este ăsta, comentariul și reacțiile lui sunt bestiale. Dacă nu aveți răbdare, urmăriți doar primul minut (pentru gameplay) și ultimul (pentru final). Absolut epic! :)

Drona

Cred că ar avea de zece ori mai mult profit dacă s-ar reprofila pe așa ceva în loc de banale ape plate și minerale...

Cum să faci infarct cu o tabletă

Eu dacă vreau să mă culc și îmi stă ceva pe creier nu pot adormi până nu lămuresc lucrurile. Acum două nopți mi-a venit o idee genială cu tableta din dotare (un Samsung Galaxy Tab 2 7.0") care necesita root, și n-am putut să pun geană pe geană până nu am pornit laptop-ul să o pun în practică. Am instalat ClockworkMod Recovery cu instrucțiunile de aici și totul a mers ca uns, însă aplicația pe care o vroiam nu funcționa nici în ruptul capului. Abia a doua zi am citit pe net că s-ar putea ca pe unele modele să nu funcționeze cu rom-ul stock, așa că am zis că dacă tot am făcut root, să fac treaba până la capăt și să pun și un CyanogenMod 9.

Jocuri Android

Am scris un articol despre aplicațiile de Android pe care le folosesc așa că e firească o continuare despre jocurile care mi-au plăcut pe aceeași platformă.

Towers N Trolls - Este jocul cu care mă lupt acum. L-am jucat prima dată pe o tabletă de 10” de la Samsung, dar a trebuit să iau totul de la început după ce am dat-o înapoi (se vedea excelent!) Este în stilul tower defense și devine din ce în ce mai interesant și complex pe măsură ce avansezi în stagii. Problema e că trebuie să joci fiecare nivel de câteva ori pentru a putea debloca următoarele stagii fără a le cumpăra pe bani reali.

Defender 2 - Un joc simplu și liniar, dar care te ține captivat. Controlezi o cetate și trebuie să tragi cu o balistă în monștri, câștigi bani și cristale pe care le poți folosi pentru îmbunătățiri la atac, apărare sau vrăji. Deși jocul nu se schimbă absolut de loc de la primul nivel până la infinit, faptul că poți alege modul în care îți dezvolți cazemata îl face mai interesant.

Word Search - Clasicul puzzle de găsit cuvinte într-o tablă de litere aparent aleatoare. Este foarte bine gândit, mulându-se pe dimensiunea ecranului (pe o tabletă ai considerabil mai multe cuvinte de găsit). Are setări pentru dimensiunile literelor, culori / contrast, poți alege între o tonă de limbi și ține și high score-uri.

Temple Run - Ești fugărit de maimuțe și trebuie să ai grijă să nu cazi de pe pasarela îngustă și plină de gropi, dar în același timp să și iei toate bonusurile presărate pe drum. Devine progresiv mai dificil, dar deblocând upgrade-uri și bonusuri devine mai captivant. Abia aștept să joc Temple Run: Brave.

La categoria puzzle jocurile mele preferate sunt Slice it (trebuie să împarți forme geometrice în porțiuni de arii egale) și One Touch Drawing (trebuie să desenezi figura dată fără a ridica degetul de pe ecran sau a trece de două ori peste aceeași muchie).

Cred că e inutil să mai menționez clasicele: seria Angry Birds, Fruit Ninja sau Ninjump.

Poker face

Ăsta e un desen pe care l-am schițat la examenul de la DCE și reprezintă cât se poate de fidel expresia mea facială și psihologică din momentul în care am văzut subiectele. De fapt, cam ăsta a fost sentimentul la 90% din examenele din Poli...

Android și Windows Phone

Niciodată nu am apucat să umblu cum trebuie pe un telefon cu Windows Phone, oricum niciodată mai mult de un butonat într-un magazin. Am citit articole pro și contra sistemului și până să primesc de la Samsung în teste un model cu WP, tot ce pot să conchid este că interfața este genială.

Ieri mi-a venit ideea să caut în Play Store un launcher sau o temă care să imite cumva interfața Windows Phone și am găsit Launcher 7, o aplicație genială exact cum îmi trebuia. 

Permite crearea de tile-uri de 1x1, 2x1 sau 1x2 care să conțină fie scurtături către aplicații, fie widgeturi. Pot respecta culoarea temei (verde în cazul meu) sau poți alege culori din tot spectrul (am ales culorile Facebook, Youtube și Yahoo ca să le văd mai repede), iar ca imagine poți opta între icoana implicită, unele incluse în aplicație, icoane descărcate sau o imagine pe toată dimensiunea tile-ului (la mine camera de jos e scurtătura pentru galerie).

Pentru a accesa meniul faci swipe către stânga, iar dacă vrei să activezi niște desktopuri suplimentare doar pentru widgeturi, swipe dreapta. Mai există aplicații complementare pentru a schimba bara de notificări (WP7 Notifications - care însă nu funcționează pe tablete din cauza butoanelor soft) și pentru a schimba lockscreen-ul (Lock Screen 7 - dar încetinește considerabil pornirea ecranului).

Pentru a ajunge la stilul din captura de ecran am utilizat Metrostation Icon Pack pentru icoanele minimaliste și un look unitar (salvezi png-urile în tabletă și le alegi ca pictograme custom) și pentru tile-ul de deasupra am folosit Minimalistic Text, un widget care permite crearea de text dinamic cu dată, oră, starea vremii, informații despre CPU, baterie, memorie și cam orice ai putea dori (chiar variabile de sistem pe care le poți pasa cu Tasker sau alte aplicații).

Iubesc Android pentru posibilitățile de personalizare. Când te plictisești de un stil poți oricând opta pentru un launcher complet diferit, widgeturi și icoane care să facă totul exact așa cum îți imaginezi.

Ayoub - alune și semințe iraniene

Plimbându-mă cu Ioana prin centru am descoperit pe Magheru un magazin nou deschis plin ochi cu alune, semințe și fructe confiate, toate aduse din Iran. Deși am intrat doar să căscăm ochii, am plecat cu niște semințe de floarea soarelui uriașe cu sare și lămâie (2.2 lei/100g) și un mix de caju, migdale, fistic și alune condimentate (9 lei/100g).

Toate celelalte lucruri arătau complet diferit de ce vedem zilnic, curmalele, stafidele, smochinele erau toate uriașe.

Vânzătorii dau senzația de business de familie (chiar dacă am văzut pe net că sunt un lanț canadian), te îndeamnă să guști, se grăbesc să îți pună în pungi, iar la final, când te scotocești să dai suma fixă spun „lasă așa, aduceți data viitoare”.

Îi găsiți pe lângă Biserica Italiană și trebuie neapărat să încercați ceva de la ei!

uNomad

Una dintre cele mai drăguțe chestii pe care le-am făcut în ultima vreme este un logo pentru blogul unui prieten: uNomad.net. Blogul are o tematică muzicală orientată către hip-hop, pentru moment, urmând să se extindă, probabil, și către alte genuri. Cerința de logo a fost să arate hip-hop, ceva graffiti și poate chiar un platan. Prima mea încercare a fost o idee care mi-a venit când am vizitat Viena, unde la metrou displayurile sunt formate din poligoane imperceptibile de la distanță (poză mai jos).

 

Am conturat minimalist toate literele una peste alta, am lăsat doar liniile comune și a ieșit o formă cu mai puține forme (corespunzând doar a 6 litere, nu întregului alfabet), care, culmea, mai și arată ca un om, stickfigure, complet neintenționat, deci corespundea cu tema de „nomad”.

Nu era potrivit ca logo final, nefiind foarte inteligibil și nefiind în concordanță cu cerințele inițiale, așa că am optat pentru litere gotice aurii și coroană, un simbol clasic al scenei.

În final am schimbat culoarea ca să corespundă cu schema blogului și l-am pus un pic de-a curmezișul ca să nu pară atât de geometric, încadrat între două meniuri. 

Mi-a făcut plăcere să fac un logo, o pauză binevenită de la rutina blogului ăstuia :)

OST FEST - ziua 3 și concluzii

A treia și ultima zi a festivalului a fost cea mai puțin spectaculoasă în opinia mea, poate în mare măsură pentru că nu sunt fan Motorhead și în mod cert și din cauza oboselii acumulate pe parcursul celorlalte două zile.

Am ajuns la timp pentru recitalul Lake of Tears, care au cântat mult mai bine decât niște piese live pe care le-am ascultat, unde vocalistul era mult pe lângă linia melodică. Dar au sunat genial, clasicele Forever Autumn, Demon You au făcut ravagii între fani, care au cântat cu ei în ciuda faptului că erau 100 de grade, atât de cald încât s-a topit bitumul de pe jos și am lăsat bucățele de tălpi prin curtea Romexpo!

OST FEST - ziua 2

Am ajuns la Romexpo chiar la prima melodie a formației Trooper și m-am bucurat de spectacolul lor la maxim pentru că e prima oară când îi văd cântând unui public atât de mare. Mulțimea a fost în delir și au cântat absolut toate melodiile, iar la Strigăt și Tari ca Munții eram sute de oameni care air guitar-uiam solourile Balaurului! Au avut timp și de un bis (am auzit prin public că HolyHell au avut probleme în culise cu o vocalistă leșinată, nu știu exact) și au plecat în urlete asurzitoare tru-păr, tru-păr!