Machetă

Ca mai toate lucrurile făcute de mine și acesta a urmat toate tiparele: apare ideea, îmi ia două-trei săptămâni să o conturez ca lumea, încă vreo lună ca să îmi adun curajul să mă apuc de treabă, după câteva zile de muncă îmi iau o pauză iarăși de vreo lună, continuu munca într-un târziu și fac cadoul cu întârziere de altă ocazie. Ultima etapă e întotdeauna punerea pe blog după altă perioadă lungă. În cazul de față avem de-a face cu o lucrare de traforaj (vorba lu' tata, ei făceau d-astea în clasa a cincea). Mi-a trecut prin cap ideea astă toamnă, m-am apucat de schițe și adunat materiale urmând să o termin și să i-o fac cadou Ioanei de Crăciun. Normal că n-am terminat-o și am ales să-i cumpăr ceva deja făcut de alții care nu lenevesc și amână lucrul :) I l-am dat de ziua ei, pe 31 ianuarie și l-am pus pe blog la aproape un an după ce mi-a venit ideea.



La capitolul realizare nu e tocmai perfectă, în parte pentru că materialele nu mi-au permis, dar și pentru că întregul lucru nu m-a costat nici un leu (vopselele sunt aceleași folosite la clachetă, iar lemnele provin din aceeași sursă inepuizabilă de cherestea din care au fost făcute clacheta și mărțișoarele)