Machetă

Ca mai toate lucrurile făcute de mine și acesta a urmat toate tiparele: apare ideea, îmi ia două-trei săptămâni să o conturez ca lumea, încă vreo lună ca să îmi adun curajul să mă apuc de treabă, după câteva zile de muncă îmi iau o pauză iarăși de vreo lună, continuu munca într-un târziu și fac cadoul cu întârziere de altă ocazie. Ultima etapă e întotdeauna punerea pe blog după altă perioadă lungă. În cazul de față avem de-a face cu o lucrare de traforaj (vorba lu' tata, ei făceau d-astea în clasa a cincea). Mi-a trecut prin cap ideea astă toamnă, m-am apucat de schițe și adunat materiale urmând să o termin și să i-o fac cadou Ioanei de Crăciun. Normal că n-am terminat-o și am ales să-i cumpăr ceva deja făcut de alții care nu lenevesc și amână lucrul :) I l-am dat de ziua ei, pe 31 ianuarie și l-am pus pe blog la aproape un an după ce mi-a venit ideea.



La capitolul realizare nu e tocmai perfectă, în parte pentru că materialele nu mi-au permis, dar și pentru că întregul lucru nu m-a costat nici un leu (vopselele sunt aceleași folosite la clachetă, iar lemnele provin din aceeași sursă inepuizabilă de cherestea din care au fost făcute clacheta și mărțișoarele)

Caiet (X)

Asta a pornit oarecum stupid. Mă plimbam cu Ioana pe Cheiul Dâmboviței între Unirii și Izvor și într-un loc o bandă reflectorizantă care mărginea pista de bicicliști era dezlipită de pe asfalt. Cred că am luat vreo 4 metri de bandă rulată frumos și absolut plină de jeg. Ca mai toate prostiile, și banda reflectorizantă a ajuns în caiet :))

Caiet (IX)

Asta a venit ca răspuns la un desen oarecum... indecent de-al lui Vlad. M-am înarmat cu vopsea galbenă și neagră (verdele l-am împrumutat de la un prieten) și am mers cu acel prieten și încă un prieten în (pe vremea aia) singurul loc de grafferit legal din București: Herăstrău. Cred că e cel mai prost desen ieșit vreodată din mâna cuiva pe un perete, dar important e că am schimbat registrul :)

Fără titlu

Probabil unul dintre cele mai neinspirate tricouri pe care le-am pictat vreodată.
Până acum am avut diverse interpretări: că mâna ar ține un parfum, un biberon, dar cea mai tare a fost interpretarea mamei care a zis că e cel mai cretin tricou pentru că, citez: „de ce aruncă ăla cu o grenadă în balerina aia?”


De fapt e o mână care stoarce o lămâie într-un pahar de jos în sus. Desigur, nu e cea mai inspirată mână, nici cel mai inspirat pahar și categoric nu e cea mai inspirată lămâie!
Mie însă îmi place atât ideea, cât și interpretarea mea dubioasă

Caiet (VIII)

Simplu, fără explicații :)

AIX

Se întâmplă ceva de fac multe tricouri de genul ăsta în ultima vreme... Ar trebui să fac un label nou „geeky”! Lasă că vin câteva girlie-uri care mai dezmorțesc atmosfera :))

Caiet (VII)

Vara trecută Vlad a fost plecat într-o frumoasă vacanță prin câteva țări vecine, lăsându-mi caietul pe mâini mai mult decât de obicei (bine... nu mai mult decât atunci când a trebuit să-l aerisească după povestea cu pastele...)
Nu știu de la ce am început, însă cert e că aproape mereu încep cumva, greșesc, și continuu într-o manieră complet diferită într-o jalnică încercare de a corecta. Trăsesem o dungă cu vișiniul ăla (vopsea la spray), însă pe undeva a intrat vopsea pe sub banda pe care o lipisem pe post de șablon. După aia am sprayat peste tot gen sanchi, „I meant to do that”. Tot gândindu-mă mi-a venit ideea să scriu chestia cu zugrăveala și să desenez trafaletul. Este unul dintre desenele mele preferate din tot caietul.

Caiet (XV)

Într-o zi a venit mama acasă cu niște cremwurști împachetați într-o hârtie de ambalaj de unt. Mi s-a părut că arată foarte tare și am lipit-o pe caiet într-o parte, continuând modelul pe partea cealaltă cu linere colorate.

Bufniță

Știți bancul cu bufnița? Nici eu, așa că am desenat una pe un tricou că-mi era mai la îndemână.
Desenul ăsta practic oferă posibilități nelimitate! Mă gândesc să schimb cana cu un ziar și craca cu un veceu și să vând modelul altcuiva, care nu e somnoros dimineața la cafea, ci cititor oricând la toaletă :))

Tranzistor

Tricourile de geekși sunt la mare căutare așa că am scornit și eu unul pentru cel mai politehnist frate al meu. În imagine e simbolul unui tranzistor NPN și simbolul convențional pentru mersul la bere și evitat grațios munca (impus de mine). Pentru că întotdeauna trebuie să prioritizăm lucrurile :)