Caiet (XIV)

Sincer nu-mi mai amintesc cum a venit ideea și nici de ce am pus tocmai o poză cu Vlad, sau de ce am pus un fundal baroc, sau de ce cutia de lapte e albastră și nu albă, sau de ce atâtea alte lucruri.

Caiet (XIII)

Asta e încercarea mea de imitație a unui afiș de concert probabil underground. Am scris ce mi-a trecut prin cap și m-am gândit să-l fac sub formă de puzzle (nu mai știu de unde mi-a venit ideea, dar mi-am blestemat zilele decupând mizeria!). Din nou hârtia e albă, dar aplicațiile o ridică de pe scanner.

Google

Dap, clar e ceva cu tricourile astea geeky în ultima vreme.

Cred că pot presupune că Google is everyone's bitch. Până la un punct... Ok, face orice căutare îi cer eu, dar până una alta sunt la mila Google că ei îmi țin blogul, ei îmi spun câți ați intrat pe el și cum ați ajuns pe el (majoritatea căutând BDSM =)) sick people...) și tot ei se ocupă de feed-urile mele. Deci la un moment dat roata se va întoarce și ăia de la Google vor purta tricouri cu lista milioanelor lor de clienți sub care scrie „are my bitches”. Să sperăm că tot eu o să fac și tricourile alea :D

Caiet (XII)

De la început trebuie să-mi recunosc un viciu: eu umblu! Nu contează unde sunt, dacă îmi face cu ochiul un sertar, un dulap sau ceva aproape sigur voi umbla acolo. Mă rog... uneori mă mai și abțin, alteori mai și întreb, dar de cele mai multe ori aștept să pleci și mă descurc eu. Așa am găsit acasă la un prieten cele două insigne cu Politia (că ei nu au diacritice ca mine...). Foaia e complet albă, dar insignele au ridicat porțiunea respectivă și a ieșit mai întunecată la scanner. Din nou, e unul dintre preferatele mele.

Caiet (XI)

Am trecut puțin pe modul „clasa a II-a - Lucru Manual”. Am pliat pagina în multe feluri, am colorat cu tempera foarte diluată fiecare formă și mi-am imaginat ceva. Eu am văzut un copil (în dreapta) cu mâna în sus, aruncând o minge și l-am conturat pe el.

Machetă

Ca mai toate lucrurile făcute de mine și acesta a urmat toate tiparele: apare ideea, îmi ia două-trei săptămâni să o conturez ca lumea, încă vreo lună ca să îmi adun curajul să mă apuc de treabă, după câteva zile de muncă îmi iau o pauză iarăși de vreo lună, continuu munca într-un târziu și fac cadoul cu întârziere de altă ocazie. Ultima etapă e întotdeauna punerea pe blog după altă perioadă lungă. În cazul de față avem de-a face cu o lucrare de traforaj (vorba lu' tata, ei făceau d-astea în clasa a cincea). Mi-a trecut prin cap ideea astă toamnă, m-am apucat de schițe și adunat materiale urmând să o termin și să i-o fac cadou Ioanei de Crăciun. Normal că n-am terminat-o și am ales să-i cumpăr ceva deja făcut de alții care nu lenevesc și amână lucrul :) I l-am dat de ziua ei, pe 31 ianuarie și l-am pus pe blog la aproape un an după ce mi-a venit ideea.



La capitolul realizare nu e tocmai perfectă, în parte pentru că materialele nu mi-au permis, dar și pentru că întregul lucru nu m-a costat nici un leu (vopselele sunt aceleași folosite la clachetă, iar lemnele provin din aceeași sursă inepuizabilă de cherestea din care au fost făcute clacheta și mărțișoarele)

Caiet (X)

Asta a pornit oarecum stupid. Mă plimbam cu Ioana pe Cheiul Dâmboviței între Unirii și Izvor și într-un loc o bandă reflectorizantă care mărginea pista de bicicliști era dezlipită de pe asfalt. Cred că am luat vreo 4 metri de bandă rulată frumos și absolut plină de jeg. Ca mai toate prostiile, și banda reflectorizantă a ajuns în caiet :))

Caiet (IX)

Asta a venit ca răspuns la un desen oarecum... indecent de-al lui Vlad. M-am înarmat cu vopsea galbenă și neagră (verdele l-am împrumutat de la un prieten) și am mers cu acel prieten și încă un prieten în (pe vremea aia) singurul loc de grafferit legal din București: Herăstrău. Cred că e cel mai prost desen ieșit vreodată din mâna cuiva pe un perete, dar important e că am schimbat registrul :)

Fără titlu

Probabil unul dintre cele mai neinspirate tricouri pe care le-am pictat vreodată.
Până acum am avut diverse interpretări: că mâna ar ține un parfum, un biberon, dar cea mai tare a fost interpretarea mamei care a zis că e cel mai cretin tricou pentru că, citez: „de ce aruncă ăla cu o grenadă în balerina aia?”


De fapt e o mână care stoarce o lămâie într-un pahar de jos în sus. Desigur, nu e cea mai inspirată mână, nici cel mai inspirat pahar și categoric nu e cea mai inspirată lămâie!
Mie însă îmi place atât ideea, cât și interpretarea mea dubioasă

Caiet (VIII)

Simplu, fără explicații :)