Vara asta plănuiserăm să ne plimbăm pe biciclete (până am avut ceva probleme cu una dintre ele) și ea vroia neapărat să își ia un coșuleț din-ăla drăguț care se montează în față. La Decathlon o prostie de coș e 80 de lei, de parcă ar fi făcut din aur. La Hervis e 25, dar nu îți dă sistem de prindere la el, deci e inutil. În The Kitchen nici nu vreau să-mi amintesc cât costau (gen două milioane!!!) niște mizerii de coșulețe din ratan (sau ceva de genul) de-ți era frică să lași bicicleta parcată cu ele montate. Am căutat pe net, în magazine, peste tot și între timp parcă toate lucrurile ne făceau în ciudă. De exemplu era o reclamă la Lee Cooper la metrou la Unirii 2 cu o bicicletă evident cu coș, vorba Ioanei: „până și ăștia au coșuleț!”, ca să nu mai vorbim că într-o zi la știri în urma unui accident era intervievat un martor pe care îl chema Nu-Știu-Cum Coșuleț :))
E clar, trebuia să-i pictez o bicicletă cu coșuleț, era cel mai apropiat lucru la îndemâna mea. Și am făcut din coșuleț să iasă cam toate lucrurile pe care i le-am făcut Ioanei de-a lungul timpului.
